Sari la conținut
#10YearChallenge: România, copilul european care refuză să se maturizeze

#10YearChallenge: România, copilul european care refuză să se maturizeze

O țară din estul Europei împânzită de birocrație și corupție, fără guvernare și fără administrație digitală, poate acum să-și frece palmele de bucurie: modernizarea României după aproape 30 de ani de progres lent și derivă nu mai este o opțiune, ci a devenit acum un strigăt de disperare.

Am ajuns în Suedia în ianuarie 2012, mutat intern cu serviciul. Mi-a trebuit aproape o lună să învăț să folosesc “sistemul suedez” și alți doi ani ca să mă bucur din plin de el. Apoi încă vreo doi ani ca să îl explic altora. Însă, cel mai mult timp mi-a luat să înțeleg faptul că “sistemul suedez” înseamnă altceva decât social-democrația românească. Înseamnă să consumi de 3-6 ori mai puțină energie (bani, timp, uzură psihică și uzura mașinii) decât un român pentru a obține acelasi lucru: alocație de copil sau de șomaj, înscriere la facultate, angajare, demisie, declararea taxelor, obținerea cardului european de sănătate, înființarea unei firme sau a unui ONG și încă vreo 100 de alte exemple similare. Pentru asta nu trebuie sa fii social-democrat, comunist sau liberal, ci trebuie sa fii pragmatic, iar ceea ce primești în schimb de la statul suedez este libertate pură și respect.

expressen libertatea

Altora, și nu doar românilor, le-a luat doar câteva secunde pentru a-l respinge deoarece nu și-au făcut suficient timp ca să îl înțeleagă. Și uite așa le-a trecut prin față jumătate din viața lor și alte câteva secunde în plus.

Prea mulți români vor drepturi dar nu și responsabilități

O problema globală este faptul că omul nu vrea responsabilități, ci numai drepturi. În cazul României, românul generic nu vrea să facă ceva dacă nu îi iese ceva mai mult decât face. Nu există sens civic sau interes real față de restul din jurul său, iar acesta este un fapt cunoscut.

Promovarea rasismului și a discriminării par chestii naturale la cei mai mulți români când discută între ei, când pleacă în vacanțe sau merg la muncă în afară, iar când trebuie să urmeze legi și reguli, țipă că sunt discriminați. E simplă treaba: nu există interes real pentru schimbare din partea lor, ci există doar lamentări.

Suedezii în schimb, nu au pretenții de lux și bogăție, ci vor ca lucrurile să funcționeze și ca taxele pe care le plătesc să se reflecte în calitatea vieții lor. Acest lucru este valabil și pentru politicienii suedezi: de secole, structura socială a Suediei a fost direcționată către o organizație cu egalitate socială între membrii comunității. Echitatea socială a fost și încă rămâne una dintre principalele obiective ale organizării politice și sociale din Suedia.

Administrația românească trage înapoi România

Administrația românească este ticsită de nedreptăți, limitări, abuzuri și bețe în roate la adresa contribuabililor români, dar și a cetățenilor străini care au proasta inspirație să dea prin România și să se stabilească acolo. Ca exemple simple, nu se acceptă numerele de telefon străine în diverse cereri depuse la instituțiile publice din România, și nici să scrii pe cererea de renunțare la cetățenia română, contra sumei de 600 de EURO, faptul că motivul de renunțare la cetățenie este faptul că nu mai vrei să fii cetațeanul unei țări conduse de o analfabetă și de o bandă de infractori. Dar de ce? Cine se supără? E cumva un neadevăr?

Mi se pare că marea provocare este tocmai aceea de a introduce metode și instrumente noi, dar și de a promova atitudini care simplifică și dau efect pozitiv. Românii își pot păstra fondul cultural pentru timpul liber, dacă asta vor. Dar e greu de demonstrat și prevăzut în viitor (există studii socio-psihologice și teste care să dea un fundament acestei ipoteze?) dacă românii vor refuza simplitatea vieții administrative din Suedia, în care rezolvi problemele fără să faci nimic (ca de exemplu primirea alocației în mod automat la nașterea copilului) sau obținerea Cardului European de Sănătate în Suedia printr-un simplu click de mouse. Nu e rocket science și nu văd de ce nu s-ar încerca cu seriozitate aceste concepte.

Administrația românească merge pe conceptul “regulile deasupra cetățenilor și funcționarilor” pe când conceptul ar trebui să fie “regulile pentru cetățeni (și funcționari)”.

Printr-o tradiție veche (de la 1832 – Regulamentul Organic, adică Constituția), administrația românească e preocupată să-și apere interesele și să fugărească atât cetățenii cinstiți, cât și firmele mici și mijlocii. Acest stres sistematic aplicat lasă urme, printre altele, în forma sărăciei dar și a uzurii celor care sunt expuși acestui stres inutil.

elevi alergand

Între timp, milioane de români au decis să părăsească țara, printre care și eu. Într-un final am ajuns într-un sistem construit de suedezi de-a lungul secolelor, pentru suedezi, unde dacă ești slab, sistemul te ajută să te ridici. Dacă nu reușești să îl înțelegi, vei fi ajutat să te integrezi în el. Iar dacă, într-un final nu ești de acord cu el, cu timpul te va transforma și pe tine.

“Așa ceva nu se poate” și “nu are cum să meargă”!

Speculațiile că “așa ceva nu are cum să meargă” le plasez în categoria conceptului de “democrație originală” care a bântuit România de aproape trei decenii. Societatea româneasca e una dinamică, iar românii, chiar și cu structura lor conservatoare, au absorbit instantaneu și fără decrete de sus o serie de realități noi. Așa că de ce nu?

Nu în ultimul rând, mă pot lua pe mine ca animal de experiment: un român care a poposit în Suedia cu “un alt fundament valoric, inferior cel Suediei și care nu este favorabil acelor politici sociale” și care, în pași rapizi a trecut la fundamentul valoric suedez fără constrângere sau păreri de rău. Avem deci o dovadă vie!

Avem în România multă sărăcie lucie combinată cu lux și opulență. Dar sunt ferm convins că în România, după aproape trei decenii, încă mai avem sărăcie combinată cu o proastă gospodărire la modul generalizat.

S-a terminat cu scuzele! Bani de la Uniunea Europeană sunt cu nemiluita și aceștia apar exact în locuri și cu destinații neașteptate iar noi nu știm cum să îi folosim. Și chiar dacă știm să îi folosim pentru proiecte mici (private, în mare parte), în cazul proiectelor mari (proiectele publice), banii care contează cu adevărat nu vor fi absorbiți deoarece aceștia nu se mai pot fura.

Sunt angajați, în continuare în sistem, oameni care pot fi controlați ușor

În România ierarhică nu se acceptă, oricât de mare e riscul și paguba, să se angajeze un expert care să-i spună celui de sus cum să facă pentru ca lucrurile să meargă bine.

It doesn’t make sense to hire smart people and tell them what to do; we hire smart people so they can tell us what to do – Steve Jobs

De fapt, ai noștri sunt în stare, chiar și pe masa de operație, să-i ordone chirugului cum să opereze un pacient!

Știați că în România există salariați care primesc spor salarial pentru lucrul la calculator? Calculatorul dăunează grav sănătății. Ca idee, în piața muncii din Suedia, sindromul ADHD poate fi un atu personal, pe când în România ADHD-ul este privit ca un handicap!

Să nu mai vorbim de digitalizare! Spor de digitalizare pentru pensionari? Facem digitalizare la ghișeu cu domnișoare cu decolteu și fuste mini, cunoștințe de-ale șefului mare?

Dacă România ar începe de mâine procesul radical de digitalizare al tuturor instituțiilor, ar dura 4 ani specificațiile, 3 ani licitațiile, 6 ani implementarea și 2 ani testarea, adică un total de 15 ani. 3 ani ar mai dura adaptarea legislației și instrucțiunile metodologice, în condițiile în care Estoniei i-a luat peste un deceniu.

În Suedia, digitalizarea administrației e încheiată de o vreme. Pentru continuarea digitalizării (în industrie și alte sectoare), Suedia are un minister al digitalizării și un consiliu al digitalizării care este alcătuit din 10 persoane cu specialități diferite (unul e ministrul însuși, care nu se știe ce calificare are, dar care e politician) și niciun (zero!) membru al consiliului nu e IT-ist.

În România este exact pe dos. Nimic început concret și nimic existent din structurile de mai sus, iar lumea crede că asta e treabă de IT-iști, că imediat ce li s-ar cere ar putea produce și livra digitalizare la nivel de Suedia.

Cum ucide ierarhia românească ideile bune, încă din fașă

Cum se va împăca administrația autoritară românească cu GDPR-ul? Cine va lua primul inițiativa să desființeze această relicvă (examinarea medicală la angajare), care discriminează individul și îi încalcă drepturile personale?

În Suedia, examinarea medicală la angajare este o excepție rară. Cele mai valoroase, deși nespectaculoase, soluții de exportat din Suedia sunt tocmai simplificările!

——————————————————————————————–

Examinarea medicală la angajarea în muncă în România:

În conformitate cu prevederile art. 27, alin. (1) din Codul Muncii republicat, “O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauza este apt pentru prestarea acelei munci.”

——————————————————————————————–

Reamintesc că în România, Stephen Hawking nu poate fi admis nici măcar la creșă. În psihologie este definită o disfuncție dobândită mult mai gravă decât analfabetismul funcțional: prostia funcțională. Oameni inteligenți și normali la minte, odată ajunși într-o formă organizatorică disfuncțională, devin ei înșiși proști.

Sunt șanse ca România să se maturizeze în următorii 10 ani?

Într-una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană -o țară din care chiar și cerșetorii aleg să emigreze- se construiesc fântâni arteziene demne de Instagram și catedrale de milioane de EURO. Asta este, ce pot să fac eu din Suedia, dacă conaționalii mei au ales să o voteze pe Sfânta Firea apărătoarea de credință și de familie tradițională, tocătoare de bani și săvârșitoare de paranghelii pentru gloate?

Referitor la schimbarea României, o proporție de 2-1 ar fi suficientă, pentru că unul neutralizează iar celălalt trage înainte. Momentan cred că România are un raport de 1-3. Tranzitia populației progresiste fără putere de decizie (sub 33 de ani) către pragul de 33 ia cam 15 ani până se ajunge cel puțin la raportul de 2-1, la care îmi aduc aminte de mesajul unui prieten bun, resemnat și dornic să plece și el în curând din România:

Interesant. Bravo, e o chestie. Din păcate ce înțeleg eu: aveți enorm de multă energie și nu știți ce să faceți cu ea. Ați plecat în Suedia? Bun. Păi mergeți la teatru, la expoziții, la concerte, la operă, la dans, trăiți-vă viața, căsătoriți-vă cu o suedeză, faceți câțiva copii, nu mai pierdeți timpul cu cai verzi pe pereți! Eu așa i-aș spune fiului meu, dar eu n-am copii. Bun. Cel mai bine luați un sigur proiect, dar mare. Uitați România! Uitați totul! Faceți altceva, luați o dronă, faceți fotografii suedeze, orice! Asta e energie inutil pierdută și timp care nu se mai întoarce! Tăiați firul cumva! Total și ireversibil.

2 comentarii la articolul "#10YearChallenge: România, copilul european care refuză să se maturizeze"

  1. No more posts? :(

    răspunde
  2. Andrea Gallas

    Multumesc penteu articolul deosebit de analitic și mai cu seama realist. In ceea ce privește sistemul Socio-politic – in Germania e asemanator. Intru totul de acord: România ne-a pierdut pentru totdeauna!

    răspunde

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Mă găsești și aici
Abonează-te prin email
Arhivă