Sari la conținut
Cât de ușor obține un român stabilit în Suedia cardul european de sănătate și cum îl obține un român din România

Cât de ușor obține un român stabilit în Suedia cardul european de sănătate și cum îl obține un român din România

Am decis să fac o vizită în România în curând, așa că vineri (3 august) mi-am comandat cardul european de sănătate de pe pagina web a Casei Naţionale de Asigurări Sociale din Suedia (Försäkringskassan) iar astăzi (joi, 9 august) am intrat în posesia cardului pe care l-am găsit în interiorul apartamentului, introdus prin compartimentul de scrisori.

Procedura de comandă este simplă. Pe pagina instituției ești invitat să îți introduci numărul personal suedez din zece cifre, apeși butonul “comandă” și apoi aștepți 3-4 zile lucrătoare pentru a primi cardul la adresa de domiciliu, deoarece statul suedez știe unde locuiești. Atenție și la faptul că statul suedez plătește poșta iar plicul este trimis aproape în orice locație accesibilă din Suedia!

Întreaga procedură de comandă a cardului nu a durat decât maxim treizeci de secunde în fața calculatorului. În schimbul timpului prețios și pentru sănătatea mea, am primit un plic prietenos cu desene cu oameni ce lucrează în sistemul medical suedez, o femeie cu dizabilități motorii, un jucător de baschet de culoare, copii studiind și o mamă care stă lângă copilul ei bolnav.

Mesajul este unul pozitiv: avem ceva pentru tine, asigurarea medicală este pentru toată lumea și avem grijă de tine!

După cum îi știu pe suedezi, sunt mai mult decât sigur că nu s-a ales un desen la întâmplare iar acea poză a fost selectată din câteva zeci-sute de alte surse. Au fost cel mai probabil adunate de la mai multe instituții unde sunt educați copiii (școli sau grădinițe) sau desenul în cauză este creația unui designer grafic.

Și mai sunt sigur că suedezii au avut cel puțin câteva zeci de ședințe despre cum se deschide acel plic, ce să se scrie pe el, ce tip de dublu-adeziv să se folosească pe spatele cardului pentru a nu se dezlipi de pe plic, de unde să îl cumpere, cine are prețul cel mai bun (și nu cel mai umflat, ca la licitațiile românilor) și ce tip de hârtie cartonată să se folosească (e una fină, vă zic eu!). Aș zice că în total au fost zeci de ședințe pe seama unui plic, doar ca să fie plicul perfect asemănător unui produs entry-level marca Apple și să îi ofere cetățeanului o experiență demnă de scris pe un blog.

Am zâmbit satisfăcut: mă simt în siguranță pe mâna suedezilor iar taxele pe care le plătesc se reflectă în calitatea serviciilor către cetățenii acestei țări!

Cardul european de sănătate arată la fel ca și cel românesc. Cum statul suedez este orientat spre cetățean și nu pe birocrația la ghișeu (printr-o cerere scrisă de mână an de an), durata de validitate a acestui card este de trei ani.

Casa Naţională de Asigurări Sociale din Suedia ia adresa fiecărui cetățean din Registrul Populației (Folkbokföring) – o bază de date la care sunt conectate toate instituțiile din Suedia și care este comună pentru toți cetățenii ce au număr personal suedez.

Ciudat pentru români ar putea fi faptul că Poliția Suedeză (Polisen) se ocupă cu treburi ce țin de securitatea și siguranța cetățenilor și nu cu inventarul adreselor de domiciliu, precum Poliția Română. Și mai poate fi ciudat și faptul că statul suedez te crede pe cuvânt și știe ceea ce faci, deci implicit te ia ca pe un cetățean de bună credință fără să îți ceară acte doveditoare inutile:

Poate nu sunt mulți dintre voi atenți la aceste detalii, însă eu le observ.

Câtă bătaie de cap are un român, în anul 2018, cu adresa de domiciliu în România

Ca să vă exemplific, am să citez câteva pasaje de pe pe pagina Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București:

Acest card se eliberează la cerere. Asiguratul va depune în scris, la sediul casei de asigurări de sănătate în evidenţa căreia se află, o cerere (publicată în format pdf).

Deci pentru a obține un plastic, asiguratul trebuie să se deplaseze la casa de asigurări de sănătate din județul lui. Cardul nu se poate comanda prin Internet, ci trebuie neaparat să descarci un fișier în format .pdf, să ai implicit instalat pe calculator Adobe Acrobat Reader și să deții și o imprimantă.

Nu se menționează nici dacă cererea poate fi adusă în format .pdf pe o memorie USB și dacă au posibilitatea să ți-o tipărească la sediul instituției. Probabil e ceva afacere cu sămsăreală ca la sediul Poliției Rutiere din capitală, unde oameni de rând vin și te ajută contra unui mic comision pentru a scăpa de birocrația dusă la extrem. Și nici dacă angajații CNAS au hârtie A4 sau cerneală la imprimantă. Din cel mai rău scenariu posibil, recomandarea mea e să mergi tu cu hârtia ta gata tipărită, ca să nu ai surprize.

Și declari, măi frate, trei documente:

1. Cerere pentru eliberare Card European de Sănătate, că nu se poate automatiza printr-un click ca și la suedezi;
2. Declarație de propria răspundere pentru eliberarea Cardului European de Sănătate, că statul român vrea să știe dacă nu plătești și altui stat membru UE asigurare de sănătate, ca să nu ți-o mai plătească partea română. E foarte interesant faptul că mai întâi declari că ești de bună credință, iar dacă vei veni să ceri bani de la CNAS, instituția nu are nici posibilitatea tehnică și nici personal pentru alocarea internă a unei investigații de fraudă.

Tu practic, ca cetățean, trebuie să le dovedești lor din start că nu ești un infractor.

Presimt deja flăcări de nervi din partea unui angajat CNAS care-și zice în minte: “Dar vai, toți încearcă să ne fure! E jale!”

3. Adeverință de salariat pentru eliberare Card European de Sănătate, adică statul român nu știe dacă lucrezi și cine îți plătește salariul.

Și să nu uităm, ar fi recomandat să aduceți și un dosar cu șine, așa ca de precauție. Se găsește la orice librărie din România și numai dacă librăriile sunt deschise.

Vă rog să mă iertați, dar situația din țară arată tragicomic și e mai deprimantă decât cea dintr-un banc cu proști.

Asiguratul va intra în posesia cardului în termen de maxim 7 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii în sistemul informatic unic naţional care gestionează aplicarea regulamentelor europene privind drepturile asiguraţilor aflaţi în şedere temporară într-un stat membru al UE. În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea Cardului European sau dacă există situaţii de urgenţă care ar face necesară eliberarea cardului în mai puţin de 7 zile lucrătoare, casa de asigurări de sănătate va elibera un certificat provizoriu de înlocuire a cardului (CIP).

Circumstanțe excepționale sunt ceva în genul: nu le funcționează imprimanta pentru tipărit cardul, nu au cerneală la imprimantă, apare vreo invazie de urși înfometați, nu au curent, sunt leneși, sistemul informatic nu le funcționează sau ies românii la proteste.

Costul cardului european este suportat din FNUASS (Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate)

Costurile logistice, timpul pierdut, vizita în județul în care are adresa cetățeanul român și nervii le suportă contribuabilul.

Perioada de valabilitate a Cardului European de Asigurări de Sănătate este de 1 an de la data emiterii.

Dar de ce nu trei?

La suedezi valabilitatea acestui card este de trei ani de la data emiterii. Statul român trebuie să îți reamintească și să te enerveze an de an dacă ai nevoie de un card european de sănătate, că trebuie să treci pe la ei, să pierzi timp și să te umilești din nou.

Poza cu captura paginii CNAS București o găsiți mai jos:

Pentru cei care lucrează în relații publice sau au studii de la cele medii în sus, probabil că dezordinea de pe pagina instituției se observă cu ochiul liber: e ceva mână de specialist în comunicare acolo. Dar nu e nicio noutate faptul că analfabetismul funcțional este în plină ascensiune în țară, așa că pentru românul de rând decodarea acelui text nu ar trebui să fie o piedică.

Să continuăm!

Formularul de cerere pentru emiterea cardului european se poate descărca din site-ul Casei Județene de Asigurări de Sănătate, de care aparține solicitantul.

E de înțeles că la București se poate descărca acel formular în format .pdf, în Vrancea se folosește formatul .jpg iar la Iași l-au publicat direct în format .doc (Word 97-2004). Și mai e de înțeles că textul de pe fiecare formular alocat unui județ este diferit, că ultima versiune o are Bucureștiul iar în restul țării, noul formular va ajunge cu doi ani întârziere printr-un curier venit pe un cal alb.

Nu mai știi ce să faci: să le plângi de milă celor de la CNAS (sau ție, mai degrabă), să te amuzi de ei, ori să te enervezi știind că o fac intenționat. Ați zice că fac mișto, dar e pe bune, așa că să luăm ca exemplu Vrancea:

Aici au documentul în format .pdf.

În interiorul documentului vezi că formularul e o poză cu un formular vechi, cel mai probabil de pe timpurile comuniste, iar mie îmi place să numesc fenomenul lene din bani publici:

Evident, dacă nu te descurci cu completatul textului în acele chenare, va trebui să iei un alt formular și să te întorci la coadă.

Dar uuups, s-a terminat hârtia, așa că vino mâine!

Că vă ziceam de formate diferite, pe pagina CNAS de la Arad, cererea arată altfel:

Cineva a folosit alt font, alt format al cererii și se observă că acolo nu se cer trei documente, ci unul singur, deci mai puțină birocrație (ce glumă proastă, nu?):

În plus, un cetățean amabil poate fi contactat pe o adresă de Yahoo pentru a facilita mai ușor obținerea acelui card. Bravo Arad, bună treaba!

Ultimul județ de pe listă este Iașiul:

Aici angajații au publicat documentul în format .doc care se poate și edita:

Aplauze pentru Iași, mi-ai cucerit inima! Avem un angajat care cunoaște programul Microsoft Office Word și chiar și-a făcut treaba exemplar în acea instituție, așa că trebuie dat ca model!

Și mai sunt câteva mizerii la mijloc, despre care aș vrea să vă povestesc.

Descurajat fiind să își ia cardul de sănătate an de an, românul nu îl mai ridică de la sediul CNAS. Când se întâmplă ceva cu românul nostru alflat pe teritoriul altui stat, statul român nu vrea să își asume responsabilitatea pentru ce se întâmplă cu tine și-ți zice:

– Ai plecat fără card? Bravo, să fii sănătos! Ai avut posibilitatea să îți iei unul, dar nu ai făcut-o. Ia m*ia și pleacă!

Și uite așa, CNAS se spală frumos și elegant pe mâini iar tu îți plătești singur factura! Îți mai vine să călătorești prin afară ridicându-ți an de an cardul de sănătate european de la oficiul CNAS din județul tău?

Răspunsul este NU!

Și să-l ia dracu’ de plastic!

Iar acum la final, vă întreb pe voi, dragi cititori, la ce să vină înapoi un român emigrat într-o țară de mâna întâia, căruia statul care l-a adoptat îi arată respectul în mod elegant? Dintr-o țară a căror funcționari publici sunt înlocuiți de Poșta Suedeză și de sistemul public digitalizat orientat spre cetățean, pe care statul suedez l-a construit de-a lungul timpului?

Să vină un investitor străin în România care vede delăsarea generală, lipsa de atenție la detalii cu care se prezintă instituțiile statului și faptul că românii protestează zi de zi, 365 de zile pe an?

Oare ce semnale transmite starea asta de degradare și dezordine generală?

Aveți impresia că străinii care vin să investească în România sunt naivi?

 

Poză copertă: Munca de echipă. Societatea suedeză este deseori descrisă ca și una care încurajează individualismul, creativitatea și cooperarea. Munca de echipă și cooperarea este crucială și foarte apreciată în orice companie suedeză, universitate sau organizație.
Sursa: Simon Paulin / imagebank.sweden.se

3 comentarii la articolul "Cât de ușor obține un român stabilit în Suedia cardul european de sănătate și cum îl obține un român din România"

  1. Wow, nu stiu daca sunt de acord cu tine, mie Romania mi-a depasit asteptarile prin faptul ca poti gasi informatia on-line si chiar si scoate formularele la imprimanta :) :)

    răspunde
    • Nu trebuie să fii de acord cu mine. Nu scriu articole pe blog pentru a aștepta validări din partea altora și îmi asum corectitudinea informației.

      Eu locuiesc în Suedia și ceea ce pot spune despre ce văd în România e că se prezintă în anul 2018 precum Suedia în anii ’70 în termen de birocrație inutilă. În termen de standardizări pentru formulare, detalii de prezentare a informației, finețea cu care se lucrează îrelatia cu cetățeanul și corectitudinea în exprimarea textului de pe site-ul CNAS, aici România are mult de lucrat. Se vede și că în unele județe, Microsoft Office Word e un program necunoscut de către funcționarii publici și oamenii din sistemul administrativ.

      Evident, dacă ceea ce găsești în România pe paginile instituțiilor te multumește, poți doar să ieși în stradă și să protestezi. Practic, nu schimbi nimic, doar accepți un sistem așa cum e.

    • Sa stii ca era sarcastic comentariul meu :). Normal ca sunt de acord cu tine. Dar asteptarile mele in legatura cu Ro sunt atat de mici, incat ma mir si ca au reusit sa le puna on-line. La nivelul Suediei nu vor ajunge vreodata, mai ales ca nici Suedia nu sta pe loc ca sa-i ajunga Romania din urma…
      Jag bodde 15 år i Sverige. Bor i Holland nu men läser din blogg ;)

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Mă găsești și aici
Abonează-te prin email
Arhivă