Suedezii, genealogia și comemorarea morților

Se pot spune multe despre cei vii după modul cum își onorează morții. Bucureștenii au Cimitirul Bellu, Londra are Cimitirul Highgate, Paris are Père Lachaise iar Stockholm are Skogskyrkogården, care este listat ca și patrimoniu mondial UNESCO începând cu anul 1994.

Cimitirele și mormintele

În timpurile preistorice de dinaintea creștinismului, morții erau îngropați într-un loc liniștit de lângă ferma lor. Când creștinismul a apărut în Suedia și bisericile au fost construite, morții au fost îngropați de-a lungul secolelor în cimitire, lângă biserici. De obicei nu se lăsa nicio piatră funerară peste mormânt sau se punea cel mult o cruce mică din lemn, care cu timpul se degrada. Practic, era aproape imposibil să găsești o cruce funerară peste mormintele strămoșilor, decât dacă proveneau dintr-o familie înstărită și cu influență, ceea ce nu era cazul familiilor de imigranți.

Apoi, în anul 1686, Suedia a decretat o lege care obliga bisericile să țină evidențe oficiale. Așadar, din secolul al XVII-lea încolo, Suedia a ținut înregistrări amănunțite ale cetățenilor săi, care în prezent permit urmărirea întregii istorii ale familiilor ce au trăit pe teritoriul Suediei. Una dintre cele mai mari baze de date se numește “Îngropat în Suedia” (Begravda i Sverige 2), care conține un total de aproape 6,4 milioane de nume din circa 3.000 de cimitire și reprezintă 95% dintre toate înregistrările digitale din Suedia.

În prezent există câteva site-uri cu baze de date gratuite cu acces public, pe care le-am găsit pe pagina Bisericii Suedeze:

Hitta graven – căutare după cei îngropați în 11 cimitire publice din orașul Stockholm;
SvenskaGravar – 35 de administrații ale cimitirelor sunt conectate la această bază de date, fiind incluse orașele Gothenburg, Malmö, Uppsala, Falun și Linköping;
FinnGraven – aproximativ 55 de parohii și administrații de cimitire sunt conectate la acest serviciu;
Gravar – informații de la mai mult de 200 de comunități din Suedia, mai ales din mediul rural;
Gravstensinventeringen – inventarul mormintelor de dinainte de anul 1900

Dacă vei căuta pe cineva care a murit la începutul secolului XX, s-ar putea să îi găsești luată piatra funerară, lucru care de obicei se întâmplă după 25 de ani, excepție făcând pietrele funerare care au importanță istorică. Totuși, dacă familia dorește ca cineva să aibă grijă contracost de un mormânt, acesta va rămâne la locul lui. După cum vedeți, suedezii sunt destul de pragmatici!

De unde mi-a venit ideea de a scrie acest articol

Mergând de Crăciun în vizită la prietenii români din Vaxholm, am remarcat faptul că suedezii aveau aprinse lumânări în cimitir pentru cei trecuți în neființă. A fost o imagine pe care nu am văzut-o prin România, afară de ziua de 1 noiembrie numită “Luminația” (adică Ziua Morților), așa că m-am întrebat cine face asta, de ce și cum se face.

Răspunsul mi l-a dat pagina Primăriei Orașului Stockholm, pe care am căutat o familie cu un nume comun, Svensson, unde prima persoană decedată datează de la 1867.

Pe pagina web a Primăriei Orașului Stockholm se poate semna electronic un contract de întreținere pentru locul unde este îngropat cineva. N-aș fi surprins să aflu că plata se poate face chiar și prin debit direct din contul bancar, numit autogiro în Suedia.

Ce am văzut în plimbările mele prin Suedia

Observați simplitatea și curățenia mormintelor din albumul de mai jos. Uneori, peste un mormânt se pune doar un bolovan gravat (că avem bolovani peste tot). Și arată bine!

Da, mi-am găsit și eu strămoșii (după numele de familie)!

Anders lucrează în prezent la Volvo ca și director în cadrul afacerilor guvernamentale, iar tatăl său, cel mai probabil este persoana din captura de mai jos.

Să-i fie țărâna ușoară lui Åke! Acesta a decedat anul trecut pe data de 21 aprilie 2016 și a fost îngropat la două luni după. Există o coadă de așteptare și acolo, dar despre ea, poate într-un articol viitor.

Și acum, să ne întoarcem înapoi în România

În Suedia, se pare că respectul pentru cei trecuți pe lumea cealaltă nu înseamnă doar felul în care trebuie să arate locul unde ne îngropăm morții, ori felul în care se desfășoară slujba de trecere pe lumea cealaltă.

Respectul pentru oameni înseamnă spirit colectiv, muncă cot la cot și dedicație pentru a ține de-a lungul generațiilor evidența populației unei țări cu tradiții seculare.

Mai multe resurse

http://www.hhogman.se/swe_genealogy.htm – Genealogia în Suedia
http://www.genealogi.se/finding-your-swedish-roots 
- Cum să-ți găsești strămoșii în Suedia
http://www.swedenabroad.com/SelectImage/15063/tracingyourswedishancestry.pdf sau aici – Strămoșii în Suedia
https://www.svenskakyrkan.se/hitta-gravplatsen – Caută morminte pe site-ul Bisericii Suedeze