Sari la conținut
Suedezii, genealogia și comemorarea morților

Suedezii, genealogia și comemorarea morților

Se pot spune multe despre cei vii după modul cum își onorează morții. Bucureștenii au Cimitirul Bellu, Londra are Cimitirul Highgate, Paris are Père Lachaise iar Stockholm are Skogskyrkogården, care este listat ca și patrimoniu mondial UNESCO începând cu anul 1994.

Cimitirele și mormintele

În timpurile preistorice de dinaintea creștinismului, morții erau îngropați într-un loc liniștit de lângă ferma lor. Când creștinismul a apărut în Suedia și bisericile au fost construite, morții au fost îngropați de-a lungul secolelor în cimitire, lângă biserici. De obicei nu se lăsa nicio piatră funerară peste mormânt sau se punea cel mult o cruce mică din lemn, care cu timpul se degrada. Practic, era aproape imposibil să găsești o cruce funerară peste mormintele strămoșilor, decât dacă proveneau dintr-o familie înstărită și cu influență, ceea ce nu era cazul familiilor de imigranți.

Apoi, în anul 1686, Suedia a decretat o lege care obliga bisericile să țină evidențe oficiale. Așadar, din secolul al XVII-lea încolo, Suedia a ținut înregistrări amănunțite ale cetățenilor săi, care în prezent permit urmărirea întregii istorii ale familiilor ce au trăit pe teritoriul Suediei. Una dintre cele mai mari baze de date se numește “Îngropat în Suedia” (Begravda i Sverige 2), care conține un total de aproape 6,4 milioane de nume din circa 3.000 de cimitire și reprezintă 95% dintre toate înregistrările digitale din Suedia.

În prezent există câteva site-uri cu baze de date gratuite cu acces public, pe care le-am găsit pe pagina Bisericii Suedeze:

Hitta graven – căutare după cei îngropați în 11 cimitire publice din orașul Stockholm;
SvenskaGravar – 35 de administrații ale cimitirelor sunt conectate la această bază de date, fiind incluse orașele Gothenburg, Malmö, Uppsala, Falun și Linköping;
FinnGraven – aproximativ 55 de parohii și administrații de cimitire sunt conectate la acest serviciu;
Gravar – informații de la mai mult de 200 de comunități din Suedia, mai ales din mediul rural;
Gravstensinventeringen – inventarul mormintelor de dinainte de anul 1900

Dacă vei căuta pe cineva care a murit la începutul secolului XX, s-ar putea să îi găsești luată piatra funerară, lucru care de obicei se întâmplă după 25 de ani, excepție făcând pietrele funerare care au importanță istorică. Totuși, dacă familia dorește ca cineva să aibă grijă contracost de un mormânt, acesta va rămâne la locul lui. După cum vedeți, suedezii sunt destul de pragmatici!

De unde mi-a venit ideea de a scrie acest articol

Mergând de Crăciun în vizită la prietenii români din Vaxholm, am remarcat faptul că suedezii aveau aprinse lumânări în cimitir pentru cei trecuți în neființă. A fost o imagine pe care nu am văzut-o prin România, afară de ziua de 1 noiembrie numită “Luminația” (adică Ziua Morților), așa că m-am întrebat cine face asta, de ce și cum se face.

cimitir Vaxholm

Răspunsul mi l-a dat pagina Primăriei Orașului Stockholm, pe care am căutat o familie cu un nume comun, Svensson, unde prima persoană decedată datează de la 1867.

Pe pagina Primăriei se poate semna electronic un contract de întreținere pentru locul unde este îngropat cineva. N-aș fi surprins să aflu că plata se poate face chiar și prin debit direct, numit autogiro în Suedia.

Ce am văzut în plimbările mele prin Suedia

Observați simplitatea și curățenia mormintelor din albumul de mai jos. Uneori, peste un mormânt se pune doar un bolovan gravat (că avem bolovani peste tot). Și arată bine!

Da, mi-am găsit și eu strămoșii (după numele de familie)!

Anders lucrează în prezent la Volvo ca și director în cadrul afacerilor guvernamentale, iar tatăl său, cel mai probabil este persoana din captura de mai jos.

Să-i fie țărâna ușoară lui Åke! Acesta a decedat anul trecut pe data de 21 aprilie 2016 și a fost îngropat la două luni după. Există o coadă de așteptare și acolo, dar despre ea, poate într-un articol viitor.

Și acum, să ne întoarcem înapoi în România

În Suedia, se pare că respectul pentru cei trecuți pe lumea cealaltă nu înseamnă doar felul în care trebuie să arate locul unde ne îngropăm morții, ori felul în care se desfășoară slujba de trecere pe lumea cealaltă.

Respectul pentru oameni înseamnă spirit colectiv, muncă cot la cot și dedicație pentru a ține de-a lungul generațiilor evidența populației unei țări cu tradiții seculare.

 

Mai multe resurse

http://www.hhogman.se/swe_genealogy.htm – Genealogia în Suedia
http://www.genealogi.se/finding-your-swedish-roots 
- Cum să-ți găsești strămoșii în Suedia
http://www.swedenabroad.com/SelectImage/15063/tracingyourswedishancestry.pdf sau aici – Strămoșii în Suedia
https://www.svenskakyrkan.se/hitta-gravplatsen – Caută morminte pe site-ul Bisericii Suedeze

4 comentarii la articolul "Suedezii, genealogia și comemorarea morților"

  1. George Petrineanu

    Andreas, ai făcut o sinteză foarte interesantă, inclusiv comentariile și interpretările!

    Am cunoscut si eu o parte din aceste aspecte in Suedia cina am lucrat la arborele meu genealogic. Atunci am pătruns cu destul de multă greutate (și 1/2 kg cafea suedeză) la Arhivele din Oradea, unde din registrele în maghiară am aflat multe despre străbunicul meu Tolvay (Hoțul :-). ).
    În Suedia am aflat de la un prieten suedez că aici există evidența persoanelor încă de pe la 1400. Dacă rețin, era ținută de biserică, dar și cu scopul de a fi de ajutor la evidența impozitelor. Genealogia este o pasiune raspindita in Suedia si din cauza asta exista tot felul de asociatii.
    Un alt lucru interesant legat de „Cimitirul din Padure” (Skogskyrkogården) din sudul Stockholmului, care este si un monument de arhitectura si peisagistica pe lista Unesco.

    răspunde
    • E interesant de aflat cu cât timp în urmă au început să se țină la noi în România astfel de arhive și dacă s-a pus preț pe actualizarea informațiilor și digitalizarea lor. Ar putea fi chiar o idee de business: un software care sa centralizeze totul, la care instituțiile religioase să aibă acces pentru a introduce datele într-o bază de date. Însă treaba asta ar trebui să vină printr-un cadru legal (o lege), care să oblige insitituțiile române să facă pași în acest sens.

      Am rămas impresionat când am văzut nivelul de organizare al suedezilor, pentru o chestie aparent neimportanta pentru noi. Inclusiv faza cu plata mentenanței mormintelor, să se poată face direct de pe site-ul Primăriei Orașului Stockholm… adică de acasă, din canapea, fără să te deplasezi la oficiul vreunei instituții sau să dai bani pe sub masă (la negru) cuiva care să aibă grijă de mormântul celor trecuți în neființă!

      răspunde
      • George Petrineanu

        Ar fi util sa se aplice ideea ta pentru arhivele românesti. Cadrul legal exista pentru ca e permis accesul publicului in arhive, chiar daca procedura de aprobare a accesului e greoaie. Se face cerere la Bucuresti ca sa intri la Cluj; filiala locala e intrebata si daca considera ca persoana pe care o cauti nu exista in registrele lor – se pot insela si ei, mai ales cind trebuie sa dea un raspuns rapid – atunci nu ai dreptul sa intri in arhive. Deci restrictiile pot bloca accesul.

    • Ideea există, însă nu îmi dau seama de unde ar trebui să înceapă acest proces de digitalizare. Mi-a plăcut în România proiectul cu punerea în format electronic ale suprafețelor pădurilor și parcelelor agricole!

      Uite, spre exemplu, eu nu știu unde sunt toate mormintele bunicilor/străbunicilor mei și ale neamurilor mele, ci știu doar din auzite de la părinți. Totul e dus doar din vorbă în vorbă, iar cu timpul, generațiile viitoare vor uita. Apoi, nu am idee cine și când a plătit pentru întreținerea mormântului, de ce nu este întreținut (asta dacă am plătit pentru întreținerea lui) și cum pot face pentru a nu avea grija de la distanță (din altă țară) pentru întreținerea unui mormânt. Pentru că da, nu vreau să mă întorc în România și să stau la coadă la un ghișeu, ori să caut pe teren responsabilii de parohii.

      Se pune și problema vandalismului: https://republica.ro/creste-ura. M-a întristat acest articol, însă e ceva ce s-a întâmplat în România anul trecut…

      Și nu în ultimul rând, cine dorește să pună această idee în aplicare? Poate sunt de așteptat și reacții publice din partea Bisericii Ortodoxe Române (sper să se ia partea pozitivă din ceea ce am scris mai sus), dar și a cetățenilor români, întrucât e un subiect delicat pe care nu orice business românesc ar vrea să îl dezvolte în cadrul unui proiect software de amploare.

      răspunde

Lasă un comentariu

Câmpurile marcate cu *, sunt obligatorii.

Poți trimite mesajul folosind taguri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Mă găsești și aici
Abonează-te prin email
Arhivă
%d blogeri au apreciat: