Sari la conținut
Poveste suedeză: “mi-am cumpărat un Porsche și n-am spus nimănui”

Poveste suedeză: “mi-am cumpărat un Porsche și n-am spus nimănui”

În Suedia, colegii se adresează unul altuia sau managementului într-un mod casual. Pronumele de politețe gen “dumneavoastră”, “dumneaei” sau “dumnealui” sunt de domeniul trecutului. Angajați și angajatori, studenți și profesori, pacienți și doctori – toată lumea se adresează unul altuia după numele mic, inclusiv pe durata interviurilor de angajare. În organizațiile suedeze, deși există o structură ierarhică, angajații au drept de a cere explicații sau de a transmite critici managementului.

Per ansamblu, stilul colaborativ, non-ierarhic și colegial îi face pe oameni mai sinceri, mai productivi și mai transparenți când vine vorba de rezolvarea unor decizii complexe.

Ședința suedezo-românească

Într-una din corporațiile stufoase de pe teritoriul Suediei, o mână de oameni se întâlnesc săptămânal pentru a agrea detalii legate de designul diferitor tipuri de camere pe care compania le are la nivel global: toalete, săli pentru conferințe, recepții, săli de ședințe și săli de proiecte. Se discută detalii precum poziționarea mobilierului în camere și a corpurilor de iluminat, sisteme de comunicații și soluții tehnice din domeniul audio-video. Per ansamblu se urmărește eficientizarea costurilor, optimizarea spațiului, sporirea productivității angajaților și documentarea procedurilor de către colegii de la departamentul de Real Estate (imobiliare, mai pe românește) care colaborează apropiat cu un electrician, un specialist în lumini, un specialist în soluții audio-video, o firmă de arhitectură de renume și departamentul de IT unde lucrează românul nostru.

Se comentează calm opțiunile arhitecturale pe un ecran interactiv mare (se atacă ideile și nu se critică persoanele), se vorbește pe rând și se agrează aspectele tehnice în cel mai mic detaliu. La finalul ședinței, pentru ca ea să fie terminată pe stil suedez, colegii zâmbesc și își lasă complimente:

– Vă mulțumesc tuturor pentru sedința productivă și pentru răbdarea de care e nevoie pentru a duce la capăt acest proces complex. Cred că au trecut 2-3 luni de când avem această ședință și încă suntem la început, însă avem o chimie foarte bună între noi și mă bucur că începem să ne aliniem în idei.

În această ședință ținută săptămânal participă și un român care își zice în minte:

Dacă suedezii ar ține ședința cu români, cred că ar avea o mare dezamăgire. Românii ar ridica tonul unii la alții (ca să-și impună părerea), ar începe să se contreze între ei (în loc să agreeze deciziile), ar vorbi mult și inutil (ca să nu creadă că sunt luați de proști), și-ar vorbi unul altuia pe funcții (pe principiul că cel cu funcția mai mare are dreptul de decizie) iar la final probabil le-ar propune suedezilor să taie o panglică imediat după inaugurarea unui WC. De fete.

La Piatra Neamț, toaletele renovate dintr-o școală au fost inaugurate cu mare fast.

… iar când întregul proiect va fi terminat, probabil ar plăti un drum cu autobuzul câtorva primari moldoveni ca să vină să admire și să aplaude măreția românească.

În secolul autostrăzilor, România se laudă moldovenilor că va avea primul sens giratoriu suspendat.

Câtă megalomanie

Invitația la prânz și prietenia ce a urmat

Românul nostru, fascinat de întrega serie de ședințe și curios legat de unul dintre colegii suedezi, îl ia pe acesta la un prânz și discută:

Românul: – Te văd un om fericit din cap până în picioare! Și îmi place cum îți structurezi ideile, le prezinți și faci ordine prin acele documente pe tabla interactivă de față cu toți. E o plăcere să lucrez cu tine în echipă!
Suedezul: – Mulțumesc, fac asta de când mă știu și îmi iubesc serviciul. Și lucrez cu niște oameni minunați, printre care și tu!
Românul: – Dar de unde îți vin atâtea idei? Pari să fii genul de om care schimbă mentalități și e determinat. Eu te văd drept un model de urmat!
Suedezul: – Uite, acum vreo 15 ani am lucrat pentru o altă companie mare. Eram director pe zona de Real Estate, așa că făceam regulile acolo. Mi se părea că oamenii nu erau motivați când veneau la serviciu, în companie era o ierarhie mare, angajații aveau copii de luat de la grădiniță și trebuiau să ajungă acasă la timp ca să își spele hainele la comun. Simțeam că între management și angajați era o distanță relativ mare, așa că am avut o idee: am mers la CEO, i-am spus că vreau ca el să își mute fundul de la ultimul etaj la parter, parcările să fie distribuite pe principiul primul-venit primul-servit și fără a se aloca locuri de parcare dedicate pentru cei cu funcții mari. Am alocat o cameră pentru mașinile de spălat, așa că angajații au devenit mai puțin stresați legat de plecatul acasă devreme. Apoi am cerut construirea unei case lângă clădirea noastră, care să fie folosită de părinții care aveau copii și nu doreau să lucreze de acasă. La final, am transformat casa într-o mică grădiniță cu angajați plătiți full-time! Nu am simțit niciun fel de rezistență din partea directorului general. Omul a avut încredere în mine iar la final întreaga companie a avut de câștigat!
Românul: – Îmi place povestea ta cu cariera, dar ce faci în viața privată?
Suedezul: – Simt că dacă aș ieși cu tine la o bere nu am mai termina de povestit! Uite, eu am divorțat de soția mea acum câțiva ani. Am depășit momentul iar acum îmi trăiesc viața, explorez lumea și mă bucur de lucrurile mărunte.
Românul: – Bănuiesc că ai ceva pasiuni gen mașini, călătorii, pescuit, golf sau mai știu eu ce. Eu mi-am făcut cadou de Crăciun o dronă, ca să fac filme și poze în călătoriile mele. Mai îmi plac Volvo-urile voastre, așa că m-am decis să îmi cumpăr unul la primăvară. Sunt mașini construite pentru climatul nordic și se pare că au o reputație foarte bună, mai ales în ultimii ani de când au fost preluați de chinezii de la Geely!
Suedezul: – Devine foarte interesantă discuția și încep să mă entuziasmez. Și mie îmi plac mașinile, așa că după divorț am decis să îmi fac un moft mai vechi și mi-am cumpărat o mică “jucărie”.
Românul: – Zi-mi că ți-ai luat o mașină americană de colecție, eventual ceva Ford Mustang cu care ieși vinerea seara pe Sveavägen din Stockholm!

Suedezul:Mi-am cumpărat un Porsche și n-am spus nimănui. Nimeni de la birou nu știe ce mașină conduc, unde locuiesc sau ce fac cu timpul meu liber. Nu doresc să fiu judecat pentru gusturile mele sau să creadă lumea că sunt un om înstărit. Nu e bine! Ești prietenul meu, așa că te voi invita într-un weekend pe la mine și te voi da o tură cu mașina. Senzația unui motor de 400 de cai putere e ceva ce nu o poți simți într-un Volvo!

Românul a acceptat invitația, a pășit în casa suedezului și a luat locul pasagerului pe scaunul din dreapta. Și de acolo a început o relatie de prietenie între doi colegi de serviciu.

Românii se plâng că le pleacă specialiștii peste hotare

Românul nostru e fericit. Și-a găsit liniștea printre suedezi pe plan profesional și personal, plătește cu brațele deschise taxe statului suedez și a emigrat pentru totdeauna.

În încheiere, într-o firmă românească din județul Alba, angajaților de rând li s-a comunicat că se pot adresa directorului firmei pe numele mic. Directorul are biroul lui, loc de parcare alocat pentru mașina lui, conduce o mașină de lux de care știe toată România și probabil are biroul la ultimul etaj al clădirii. Angajații lui sunt mulțumiți – directorul e băiat de băiat iar angajații de rând se pot lua de după gât cu el.

Acum stau și mă întreb ce idei i-ar veni suedezului din povestea mea dacă ar lucra pentru firma românească de la Sebeș…

 

Apariții: acest articol a fost preluat și de către editorialul independent Republica.

2 comentarii la articolul "Poveste suedeză: “mi-am cumpărat un Porsche și n-am spus nimănui”"

  1. Gusturile nu se discuta, pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea. La firma la care lucrez numai cei de la Support (Helpdesk) au Porsche sau masini similar. In general, oameni tineri.

    răspunde

Lasă un răspuns

Mă găsești și aici
Abonează-te prin email
Arhivă