Politicienii suedezi nu sunt privilegiați în fața legii și nu se bucură de niciun fel de imunitate, statut pe care îl văd la acest moment ca fiind coșmarul politicienilor români.
Suedezii ca oameni, nu au pretenții de lux și bogăție, iar acest lucru este valabil și pentru politicienii suedezi. De secole, structura socială a Suediei a fost direcționată către o organizație cu egalitate socială între membrii comunității. Echitatea socială a fost și încă rămâne una dintre principalele obiective ale organizării politice și sociale din Suedia. De aceea, politicienii și chiar miniștrii nu se așteaptă la tratamente sau beneficii speciale aici în Suedia.
În mod natural, mulți miniștri precum și toți ceilalți cetățeni, pot avea mașinile lor private și de obicei locuiesc în case confortabile, acele case care, aproape fără excepție, sunt cumpărate printr-un credit bancar. Dobânzile la locuințe sunt mici aici, în prezent undeva în jur de 1.5%, din care Skatteverket (Agenția Națională de Administrare Fiscală din Suedia) returnează 30% din dobândă, an de an cetățenilor care au rate la locuințele sau la creditele de nevoi personale.
Ei bine, în România se vorbește despre acest sistem și se dorește să îl avem implementat și la noi. Îl doresc doar românii care încă mai speră, protestează acum în fața Palatului Victoria și văd prin el visul suedez adus în România de vreun politician aparent sincer, care va folosi modelul suedez drept campanie de promovare personală pe pagina lui de Facebook, iar la final va adăuga haștag-ul #80%prezențalavot.
Politically correctness-ul românesc are un nou nume! Faceți cunoștință cu Mihai. Se recomandă ca și Consilier Parlamentar la Parlamentului României / Camera Deputaților. A citit în două minute articolul meu despre “cum presa internațională șifonează imaginea Suediei manipulând cititorii și răspândind panică”, după care a răspuns cu un filozofic “Mulțumesc! Foarte interesantă analiza!”.
Îi place modelul suedez, asta e clar!
Și la final a mai tras un râgâit din fotoliul lui în timp ce stătea cu berea în mână.
Și cam atât.
Cu alte cuvinte, mulțumesc dar fac eu cum știu mai bine, iar acum o dau pe statusuri melancolice ca să îmi atrag simpatie politică.
#neamsăturat #lasănelasăne #noisăfimsănătoși
Mi-au plăcut comentariile lui George, în special al doilea. Confirm cele spuse pentru cazul meu:
Ceea ce este interesant însa cu privire la aceste cazuri este rata schimbării începând din momentul stabilirii în această țară (cu rotunjiri și variații firești): primele 3 luni, 15-20%, primul an 25-40%. Primii 3 ani: 60%. Primii 5 ani: 80-95%. Interesant este că schimbarea de dupa un an (estimată de mine la 40%) este sensibil majoră, s-ar putea spune “de vis” și arată potențialul.
Realitatea anului 2017, în România
Stilul de viață din România este unic iar Suedia e cu totul altceva. Vă propun ca mai bine să uitați pe moment de modelul suedez și să nu îl mai visați cu ochii deschiși în România. Cel puțin pentru câteva zeci de ani, până când nu se mai schimbă vechile mentalități românești. Asta dacă se vor mai schimba…
Ceea ce am scris mai sus ar fi cu siguranță o temă de dezbatere din partea presei într-o țară din lumea întâia. Deocamdată, în cazul României, discuțiile cu iz și finețuri de Suedia sunt ca și cum ai aduce vorba de rezolvarea problemei rasismului în România, unde este acceptat și recunoscut la scară largă. Nu pare nici să fie văzut ca fiind ceva rușinos. Proiectul de lege iniţiat de fostul deputat Bogdan Diaconu, prin care este desfiinţat Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, a fost aprobat tacit de Camera Deputaţilor, pentru că nu a fost discutat în termenul regulamentar de către for, şi va merge la Senat, pentru dezbaterea finală. – via Digi24.
Poză copertă: Vedere peste Riddarholmen și Primăria din Stockholm.
Sursa: Björn Olin / imagebank.sweden.se
Lasă un comentariu